Cum sacrifică Guvernul sănătatea mamelor în numele austerității
Guvernul a găsit soluția pentru reducerea deficitului bugetar: să reducă indemnizația de creștere a copilului și să-i pună pe părinții beneficiari să-și plătească singuri asigurarea de sănătate.
Acum un an fix, am scris despre reforma concediului de creștere a copilului (CCC) din România, promovată de OCDE, acest “club al țărilor bogate” la care România aspiră să acceadă cu orice preț.
Anul trecut, OCDE recomanda României să reducă atât durata cât și remunerarea CCC-ului1, argumentând că este “prea lung” și împiedică femeile din a reveni pe piața muncii — rata de ocupare a forței de muncă feminină în România fiind realmente destul de joasă.
Deși Ministra Muncii de atunci a declarat public că nu va umbla la CCC, un an mai târziu vedem că politica de austeritate a Guvernului Bolojan și a Președintelui Nicușor Dan, lovesc fix în mame. Aflăm că mamele aflate în CCC nu mai sunt scutite de contribuția la CASS și li se va reține 10% la sursă — dar de fapt se pare că trebuie să achite 2.430 de lei pe an pentru a putea continua să beneficieze de asigurarea de sănătate. Mai mult, guvernul propune să reducă indemnizația la 75% din salariul net, de la 85% acum. Justificarea guvernului fiind aceea a reducerii deficitului public.
Tăiem asigurarea de sănătate a mamelor ca să economisim 0,04% din deficit
Conform TVR Info, un sfert din cei 150.000 de părinți beneficiari primesc indemnizația minimă iar jumătate din beneficiari primesc între 1.650—5.000 lei. Dacă scade indemnizația la 75% din salariul net, atunci statul ar face o economie de 54 de milioane de lei anual adică … 0.04% din deficitul de anul trecut2.
Cade de la sine că sănătatea mamei este de-o importanță vitală atât pentru bebeluș cât și pentru întreaga societate. Sănătatea mamelor este un indicator de bază pentru a determina gradul de “dezvoltare” a unei societăți — asta o spune chiar Banca Mondială. Datorită progreselor în materie medicală dar și de politici sociale de acces la sănătate, mortalitatea maternă a scăzut cu 44% între 1992—2017.
Or, dacă accesul la cel mai de bază serviciu public, adică sănătatea, le este condiționat economic, mamele cele mai vulnerabile (din rural, periurban, minorități etnice victime ale rasismului sistemic, mame singure, mame adolescente, mame victime ale violenței domestice, etc.) vor îngroșa rândurile statisticilor anonime și impersonale ale Băncii Mondiale despre mortalitate maternă (dar și infantilă). Le pasă domnilor Bolojan și Dan măcar de rușinea de a fi iarăși la coadă printre țările europene și la capitolul ăsta? Că de bunăstarea sutelor de mii de mame e clar că nu le pasă.
Știu că vor sări unii cu gura să dea de exemplu mamele corporatiste care primesc maximul de 8.500 lei/lună indemnizație de CCC, și vor spune “da’ ce dom’ne, ce e 10% din 8.500 lei pentru ele?”. Și da, poate pentru o femeie care atinge maximul indemnizației, nu e mult 850 lei pe lună + 2.430 de lei anual, ceea ce i-ar reduce indemnizația netă la 7.447,5 lei lunar. Dar pentru o femeie care primește minimul indemnizației CCC de 1.650 lei, reducerile ar însemna 1.650 - 165 - 202,5 = 1.283,5 lei/lună. Adică o scădere cu 367,5 lei lunar sau 22,3% mai puțin.3
Ce ar trebui să facă Guvernul de fapt…
Da, rata de ocupare a forței de muncă feminină în România este joasă dar nu rezolvi așa ceva tăind și singura “cârjă” disponibilă pentru mame. Când spun “cârjă” mă refer la faptul că o politică publică adevărată pentru încurajarea femeilor să lucreze trebuie neapărat să includă servicii publice de îngrijire (“care”) care reduc povara muncii domestice ce cade copleșitor asupra femeilor. Asta înseamnă creșe4, grădinițe, școli publice și gratuite, precum și cantine de cartier/la locul de muncă cu prețuri decente, dar și concedii paternale, acces la recalificare pentru mame, politici de încurajare a școlarizării în mediul rural și peri-urban, educație sexuală care să prevină sarcinile la adolescente, dar și creare de locuri de muncă decente în mediul rural care să permită femeilor să aibă și un job și viață de familie.
Măsurile acestea ar putea fi finanțate din impozite pe capital — de la firmele poluatoare, de la firmele de păcănele, de la multinaționalele care fac profit în România dar îl declară în Panama, etc.
Cota de impozitare pe profit în România este de 16% — un adevărat paradis fiscal — dar dacă înțeleg bine5 acest manual de la KMPG despre taxarea din România, firmele pot invoca “pierderi fiscale” de până la 70% anual, adică să declare până la 70% din profit ca fiind de fapt “pierdere”. Bașca, mai există și diverse cheltuieli deductibile din cifra de afaceri6, care permit reducerea profitului în amonte. Or, dacă am scoate o mare parte din deducțiile astea fiscale de care beneficiază capitalul, și care nu își au rostul, chiar și menținând cota de 16% impozit pe profit, statul ar putea colecta și mai multi bani la buget, fără a fi nevoie să ia de la sănătatea mamelor — ba chiar ar avea bani să și construiască creșe, grădinițe, spitale și scoli noi.
Uite, un calcul simplist7 îl putem face chiar aici. Să luăm ca exemplu cele top 25 de firme din România după profit. Conform Termene.ro profitul total net (deci după impozit) pe 2024 al top 25 de firme din România a fost de aproximativ 30 miliarde lei, iar impozitul pe profit încasat de stat de la aceste 25 de firme a fost de aproximativ 5,6 miliarde lei. Cu alte cuvinte, aceste firme au făcut un profit impozabil de aproape 35 de miliarde de lei în 2025. Or, aceste firme cu siguranță s-au folosit de conceptul de pierderi fiscale de mai sus, așa că dacă l-au folosit la maximum (70%), în realitate ele ar fi fost posibil să facă un profit impozabil de 116 miliarde de lei. Or, 16% din 116 miliarde înseamnă un impozit pe profit de 18,6 miliarde de lei, de 3,3 ori mai mare față de 5,6 miliarde. Asta ar fi un surplus de 13 miliarde de lei la buget, muuuuuult mai mult8 decât cele 54 de milioane de lei de la mamele în concediu de creștere a copilului. 13 miliarde de lei înseamnă 8,5% din deficitul pe anul 2024 colectat doar de la top 25 de firme.
Dacă e să luăm praguri mai mari de impozit pe profit, așa cum sunt în alte țări, statul ar putea colecta impozit din adevăratul profit generat doar de cele top 25 de firme cifre precum: 24 de miliarde de lei de dacă aplică impozitul pe profit din SUA (21%); sau 29 de miliarde de lei dacă aplică impozitul pe profit din Marea Britanie (25%); sau 35 de miliarde de lei dacă aplică impozitul pe profit din Germania (30%) sau chiar 40 de miliarde de lei dacă aplică impozitul pe profit din Malta (35%)! Ar putea recupera un sfert din deficitul public dacă s-ar lua după Malta, doar din impozit pe profit de la primele 25 de firme mari din țară.
Bref, ce vreau să spun cu cifrele astea imprecise, este să avem o idee de ordinul de mărime al impozitului pe capital ideal raportat la deficitul public. Nu mai vorbim de 0,04% ci de procente serioase (8,5% — 25%). Guvernul ar putea să reducă deficitul bugetar rapid și pe termen lung dacă ar impozita corect capitalul.
Dar e complicat să stai să faci calcule cu diverse praguri de impozitare a capitalului, și cât ar colecta mai mult statul, decât să zici că tai indemnizația mamelor cu 10% și le pui să plătească CASS… Cu alte cuvinte, Guvernul încearcă să colmateze deficitul public cu mici bucăți de scoci luate de la oamenii de rând, când ar putea să ia de la capital bucăți întregi pentru a repara deficitul.
Actualmente, CCC poate fi luat până la 2 ani, și este indemnizat 85% din salariul net din ultimele 12 luni. Valoarea maximă a indemnizației este de 8.500 lei lunar, iar cea minimă de 1650 lei lunar, adică 2,5 x ISR (Indicatorul Social de Referință, în valoare de 660 lei pe anul 2025). Fapt interesant este că tatăl poate beneficia de această indemnizație, indiferent dacă mama se întoarce la muncă. Mai multe detalii juridice despre cum se accesează, cine are dreptul și cât valorează indemnizația găsiți aici: https://blaj-law.ro/blog/concediu-crestere-copil/
Dacă e să ne gândim dincolo de CCC, sunt familii unde la acești 367,5 lei în minus pe lună pentru mamă se adăugă încă 300 lei în minus pentru unul din copiii școlarizați care poate primea acea bursă de reziliență. Deci familii cărora li se iau din start 667,5 lei. În condițiile în care toate prețurile bunurilor de consum vor crește din cauza inflației și a TVA-ului mărit (acest impozit regresiv care n-ar trebui să existe), cum poate o familie să mai ajungă măcar pe linia de plutire cu 667,5 lei lunar în minus?
Or, după Revoluție, întreaga rețea de servicii publice de îngrijire (creșe, grădinițe, școli cu program prelungit, cantine, etc.) a fost demantelată de politicile de austeritate; iar urmarea a fost privatizarea cvasi-completă a educației timpurii. Deci, CCC-ul este efectiv o cârjă pe care părinții din România au primit-o, în loc de soluții complete pentru a spori rata natalității și pentru a permite familiilor să aibă o viață decentă.
Dacă nu, vă rog să ma corectați.
Printre care 5% din “cheltuielile salariale”.
Acest calcul este foarte simplist. Ar fi nevoie de un studiu aprofundat pentru a putea estima cât impozit pe profit suplimentar ar putea statul să recupereze, pe diverse scenarii de impozitare. Poate curând vor apărea și studii de genul. Iar dacă există deja, vă rog să mi le trimiteți și mie.
De 240 de ori mai mult…